consumare

consumare
consumare1 [dal lat. consumĕre ].
■ v. tr.
1.
a. [usare qualcosa fino a esaurirla: c. un vestito ] ▶◀ (ant.) consumere, (non com.) lisare, logorare, sciupare, usurare.
b. [usare qualcosa fino al suo esaurimento: c. le sigarette ; c. il patrimonio ] ▶◀ dare fondo (a), esaurire, finire, terminare.
c. [in riferimento a patrimoni e sim., esaurire in modo sconsiderato] ▶◀ bruciare, dilapidare, dissipare, scialacquare, sciupare, spendere, sperperare, sprecare. ◀▶ conservare, economizzare, mantenere, risparmiare.
d. [avere bisogno per funzionare: il motore consuma troppa benzina ] ▶◀ (lett.) abbisognare (di), adoperare, impiegare, necessitare (di), usare, utilizzare.
e. [assumere cibi o bevande: c. un caffè ] ▶◀ prendere.  bere, mangiare.
f. [utilizzare, riferito al tempo: c. la vita nell'ozio ] ▶◀ impiegare, passare, spendere, trascorrere.
2. (fig.)
a. [provocare un lento logorìo, detto della salute o di organi del corpo] ▶◀  (med.) defedare, logorare, sfibrare.
b. [provocare un logorìo psicologico: vedi come lo consuma l'invidia ] ▶◀ (ant.) consumere, distruggere, logorare, struggere, tormentare, travagliare.
■ consumarsi v. intr. pron.
1. [ridursi al nulla: la candela si è già consumata ] ▶◀ esaurirsi, finire, terminare.
2. (estens.)
a. [di persona, patire una consunzione nel fisico] ▶◀ (ant.) consumersi, debilitarsi,  (med.) defedarsi, deperire, dimagrire, estenuarsi, indebolirsi, logorarsi.
b. [tormentarsi dentro di sé] ▶◀ (ant.) consumersi, distruggersi, logorarsi, struggersi, tormentarsi.
 
consumare2 v. tr. [dal lat. consummare "sommare, compiere", der. di summa "somma", col pref. con- ].
1. [condurre a compimento, spec. eventi nefasti: c. un delitto ] ▶◀ attuare, commettere, compiere, effettuare, eseguire, portare a compimento, perpetrare.
2. [in riferimento al matrimonio, renderlo valido con la congiunzione carnale, negli usi fam. anche assol.] ▶◀ [assol.] accoppiarsi, [assol.] copulare.

Enciclopedia Italiana. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • consumare (1) — {{hw}}{{consumare (1)}{{/hw}}A v. tr. 1 Ridurre in cattivo stato con l uso continuo: consumare gli abiti | (est.) Sprecare, sciupare (anche fig.): consumare il tempo inutilmente. 2 Adoperare, usare: consumare l acqua, la luce | Mangiare o bere:… …   Enciclopedia di italiano

  • consumare — 1con·su·mà·re v.tr. FO 1a. logorare, deteriorare per usura: consumare le scarpe, il collo della camicia; l attrito ha consumato la fune Sinonimi: corrodere, usurare. 1b. fig., ridurre danneggiando progressivamente: lo studio consuma la vista… …   Dizionario italiano

  • consumare — CONSUMÁRE1, consumări, s.f. Acţiunea de a consuma1 şi rezultatul ei; consumaţie. – v. consuma1. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONSUMÁRE2, consumări, s.f. Acţiunea de a (se) consuma2 şi rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire,… …   Dicționar Român

  • consumare — consuma/re (1) A v. tr. 1. logorare, sciupare, corrodere, rodere, rosicchiare, erodere, incidere, limare, intaccare, guastare, rovinare, distruggere □ finire, esaurire □ (il fisico) stremare, ardere (fig.), divorare (fig.), struggere (lett.) □ ( …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • strjsc — consumare, logorare, distruggere lentamente …   Dizionario Materano

  • mangiare — 1man·già·re v.tr. FO 1. ingerire alimenti solidi o semisolidi masticandoli e deglutendoli: mangiare pane e formaggio, mangi poca verdura, abbiamo mangiato una torta squisita, il medico mi ha proibito di mangiare fritti | ass., consumare cibo:… …   Dizionario italiano

  • logorare — [lat. lucrari guadagnare, risparmiare , e quindi consumare fino all estremo per risparmiare ] (io lógoro, ecc.). ■ v. tr. 1. [far diventare inservibile un oggetto a poco a poco, per lungo o cattivo uso: l. i polsini della camicia ] ▶◀ (non com.)… …   Enciclopedia Italiana

  • autofagie — AUTOFAGÍE, autofagii, s.f. (med.) Consumare a propriilor ţesuturi de către un organism supus inaniţiei. [pr.: a u ] – Din fr. autophagie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autofagíe (sil. a u ) g. d. art. autofagíei Trimis de… …   Dicționar Român

  • consumaţie — CONSUMÁŢIE, consumaţii, s.f. 1. Faptul de a consuma1. ♢ expr. A da (un produs) în consumaţie = a pune (un produs) la dispoziţia publicului. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consumă cineva într un local public. [var.: (înv.) consumaţiúne… …   Dicționar Român

  • polifagie — POLIFAGÍE s.f. 1. Formă de nutriţie în care intră hrană variată, aparţinând mai multor tipuri biologice; spec. proprietate a unor paraziţi de a ataca vieţuitoarele gazdă din specii şi din familii diferite. 2. Simptom caracteristic diabetului… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”